Dulceața limbii materne o simțim atunci când ea ne încălzește sufletul și ne luminează inima. Ea ne-a fost dată ca s-o păstrăm cu sfințenie și să-i ducem faima peste veacuri. Dar să nu uităm că limba  s-a născut odată cu poporul , se dezvoltă odată cu acest popor și dacă va muri, va muri tot odată cu acest popor. Dar acestui popor i-a fost sortit să treacă prin dureri și lacrimi și să-și apere țara unde s-au născut și-și petrec traiul.

          Nimeni nu poate să rămână indiferent de soarta țărișoarei-mamă și acest sentiment de mândrie pentru poporul care prin sânge-și apără Patria a trecut și prin dictarea care li s-a propus elevilor s-o aștearnă pe fila albă de hârtie în Ziua limbii materne sub genericul "Eu te iubesc, scumpa mea Ucraină! Ești țara mea până la ultima suflare".